Tulburările de neurodezvoltare reprezintă o colecție de afecțiuni care încep în perioada de dezvoltare a unui copil, primele semne fiind vizibile înainte de sfârșitul perioadei preșcolare și schimbându-se în adolescență.
Tulburările pot prezenta grade de severitate variabile, adesea frecvent asociate între ele, constituindu-se astfel în tulburări multiple ale neurodezvoltării.
Tulburările se caracterizează prin deficite de dezvoltare care duc la afectarea funcționării personale, sociale, academice sau profesionale ale respectivului copil.

Tulburările de neurodezvoltare de natură motorie la copii se caracterizează prin deficite în dobândirea și performanța unor bune abilități de coordonare motorie, care interferează cu activitățile sociale, școlare sau cu alte activități în care aceștia sunt implicați.
Copiii se manifestă cu stângăcie, lentoare și imprecizie în îndeplinirea sarcinilor motorii, care interferează cu activitățile vieții lor de zi cu zi.

Copiii mici pot manifesta anumite întârzieri în dobândirea unor abilități motorii: așezarea pe scaun, târâtul pe jos, mersul de-a bușilea, mersul pe jos. Pe măsură ce cresc pot apărea și alte dificultăți de coordonare motrică sau abilități, cum ar fi urcarea scărilor, pedalarea, încheierea nasturilor, utilizarea fermoarelor, completarea puzzle-urilor. Chiar și atunci când abilitatea este parțial dobândită, executarea mișcărilor poate părea stângace, lentă sau mai puțin precisă decât cea a colegilor.

Alte tipuri de dificultăți și întârzieri psihomotorii pot apărea în realizarea anumitor gesturi: manipularea unor obiecte, realizarea activităților sportive, îmbrăcarea, desen, scris etc.

În majoritatea cazurilor, aceste tulburări motorii nu sunt însoțite de întârziere intelectuală cauzată de boli neurologice dobândite sau congenitale. Dacă există întârziere mintală, atunci dificultățile motorii le depășesc pe cele asociate (mișcările stereotipe sunt diagnosticate atunci când un copil prezintă comportamente motorii repetitive, aparent fără scop, ca de exemplu strângerea pumnilor, legănarea corpului, lovirea capului, mușcarea sau lovirea).

Tulburări în comunicare
Acestea includ tulburări de vorbire, tulburări de fonație, tulburări de comunicare socială și tulburări de fluență care apar în copilărie (bâlbâială). Primele trei tulburări sunt caracterizate respectiv de deficite în dezvoltarea și utilizarea limbajului, vorbirii și comunicării sociale. Tulburarea de fluență la debutul copilăriei se caracterizează prin tulburări ale fluenței normale a articulației vorbirii, cu repetarea sunetelor sau silabelor, prelungirea consoanelor sau a vocalelor și a cuvintelor, care sunt tăiate, blocate sau produse cu un exces de tensiune fizică. Tulburările de comunicare încep devreme în viață și pot duce la afectarea funcțională care poate dura pentru toată viața.
Una dintre cele mai cunoscute tulburări de comunicare este dislexia. Aceasta se caracterizează prin citirea disfuncțională (lentă, intensă) a cuvintelor și o ortografie slabă. În funcție de intensitatea tulburărilor, dislexia poate fi ușoară, moderată sau severă.

Tulburări specifice de învățare / intelectuale
Sunt diagnosticate atunci când există deficite specifice în capacitatea unui copil de a percepe sau prelucra informațiile într-un mod eficient și precis. Această tulburare de neurodezvoltare se manifestă inițial în primii anii de școală, caracterizându-se prin dificultăți persistente în învățarea abilităților academice fundamentale în citire, scriere și / sau matematică. Performanța unui asemenea copil este semnificativ sub media vârstei sale, iar un nivel acceptabil de performanță este atins doar cu prețul unui efort extraordinar. O dizabilitate specifică de învățare poate apărea și la o persoană care a fost identificată ca supradotată intelectual, aceasta se manifestă doar atunci când cerințele procedurilor de învățare sau de evaluare creează obstacole care nu pot fi depășite de inteligența lor naturală sau de către alții.

Tulburări din spectrul autismului
Sunt observate în diverse contexte și se caracterizează prin deficite persistente în comunicare și în interacțiunile sociale, incluzând deficite în domeniile reciprocității sociale, comportamentelor de comunicare non-verbală și în dezvoltarea, menținerea sau înțelegerea relațiilor.
Anomaliile în comunicarea socială și interacțiunile sociale:

• Dificultăți în înțelegerea și utilizarea semnalelor și codurilor sociale
• Expresie gestuală deficitară sau absentă (de exemplu, arătând cu degetul pentru a se exprima)
• Dificultate de a împărtăși gândurile și sentimentele
• Dificultate de a ști când și cum să participi la o conversație
• Lipsa de interes în partajarea jocurilor sau a plăcerilor
• Lipsa comportamentelor anticipative
• Dificultate în interpretarea emoțiilor corespunzătoare mimicii interlocutorilor
• Dificultăți de exprimare verbală

Interese restricționate și comportamente repetitive:

• Interese restricționate
• Utilizarea neobișnuită a jucăriilor (de exemplu, atenția îndreptată către o singură parte a jucăriei, alinierea)
• Intoleranță în fața schimbărilor și a situațiilor noi
• Nevoia de a respecta anumite ritualuri sau rutine proprii
• Repetarea cuvânt cu cuvânt a instrucțiunilor date
• Mișcarea repetitivă a corpului (legănare, scuturare ritmică a mâinilor etc.)
• Fascinație pentru anumiți stimuli senzoriali (de exemplu, privirea, atingerea sau mirosirea excesivă a obiectelor)
• Hipersensibilitate senzorială (de exemplu, intoleranță la zgomote puternice)

Întârzierea intelectuală sau întârzierea limbajului pot fi asociate sau nu cu această tulburare.

Deficit de atenție și hiperactivitate
Tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD) este o tulburare de neurodezvoltare caracterizată prin prezența a trei simptome: deficit de atenție, hiperactivitate și impulsivitate.
Neatenția și dezorganizarea duc la incapacitatea de a rămâne prezent, la percepția că subiectul nu ascultă și la pierderea obiectelor, într-o măsură care nu este în concordanță cu vârsta sau nivelul de dezvoltare a copilului.
Hiperactivitatea și impulsivitatea au ca rezultat o activitate excesivă, neliniște, incapacitate de a sta liniștit sau de a aștepta, și intruziune în activitățile altor persoane. Aceste simptome sunt excesive pentru vârsta sau nivelul de dezvoltare al copilului.
În timpul copilăriei, tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție și tulburările care sunt adesea considerate „externalizate” se suprapun frecvent; acestea includ tulburarea de opoziție (provocatoare) și tulburarea de conduită.
Tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție persistă adesea până la vârsta adultă, ducând la afectarea funcționării sociale, școlare și profesionale.

Semne de avertizare în funcție de vârstă
În copilăria timpurie:
-Intoleranță, frustrare, iritabilitate

• Somn dificil
• Rutine greu de stabilit
• Întârziere în dezvoltare (curățenie, limbaj, abilități motorii fine)
• Copil care se joacă singur mai degrabă decât cu alții
• Dificultăți școlare, demotivare, lipsă de perseverență
• Probleme de comportament (opoziție, agresivitate, furie, conflicte)
• Retragere socială

În timpul adolescenței

• Abilitățile motorii excesive scad, dar persistă mișcările mai discrete (picioarele legănate, atingerea degetelor etc.)
• Neliniște interioară (nervozitate)
• Persistența dificultăților de atenție
• Impulsivitatea și nerespectarea autorității
• Căutarea unor senzații puternice (stare de pericol)
• Dezvoltarea unei stime de sine scăzute

Serviciile pe care vi le oferim în cadrul Centrului de Zi:

Kinetoterapie (Gimnastică medicală de recuperare)

Logopedie

Psihoterapie

Asociația “Toți Copiii sunt Copii”

Centru De Recuperare Și Reabilitare Copii – Centru de zi copii – Centru de sprijin și suport pentru părinți – Educație în școli – Programe terapeutice gratuite